Cea mai importantă cauză dezvăluită de Dumnezeu pentru care cazi în iad, partea 6 din 11

Acum, am vorbit despre aroganță. Oamenii cred că ei merg la biserică sau că sunt preoți și că au mulți adepți și sunt respectați de societate, și din cauza performanțelor lor exterioare, se pare că îl urmează pe Dumnezeu și îl respectă pe Dumnezeu și fac Voia lui Dumnezeu, dar nu o fac. Ei doar își folosesc poziția sau activitățile lor exterioare în domeniul religios pentru a se lăuda sau pentru a se mândri, pentru a simți că sunt sfinți, că sunt credincioși, că sunt buni. Aceștia sunt oamenii care vor fi prinși de maya, pentru că ei vă cunosc. Vă pot citi gândurile așa cum voi vă puteţi vedea palma, și ei vă vor trage în jos. Așa că aveți doar două opțiuni: să vă alăturaţi lor pentru a fi un demon rău, sub-servitorul lui maya, sau mergeţi în iad.

Și iadul, nici măcar nu vreţi să scrieţi acel cuvânt pentru că este cel mai oribil lucru dincolo de orice imaginație a voastră. Citiți experiențele de moarte clinică ale oamenilor care au ajuns în iad prin karma și, printr-o intervenție sfântă, s-au întors la viață și ne-au povestit. Sau o persoană specială, aleasă a fost condusă în iad de Domnul Iisus sau de un mare Sfânt pentru a se uita la scena îngrozitoare de acolo și să se întoarcă și să-i spună lumii.

Excerpt from “‘I Went To Hell For 23 Minutes...’ One Man’s Shocking Experience” from Reverend Pastor Vlad Savchuk’s YouTube channel - Oct. 20, 2023, Vlad Savchuk: Poți descrie acea experiență inițială, să ne povestești despre acea zi, acea noapte când ai avut acea experiență când Domnul ţi-a dat acea viziune?

Bill Wiese: Ei bine, am mers la o întâlnire de rugăciune la care participam în fiecare duminică seara. Am venit acasă de la această întâlnire și m-am dus la culcare. Și m-am trezit la 3:00 dimineața doar pentru a lua un pahar cu apă. Și dintr-o dată în timp ce treceam prin camera de zi, ceva m-a apucat și m-a scos din corpul meu. Mi-am văzut corpul căzând pe podea și am început să mă prăbușesc în acest tunel lung, şi devenea din ce în ce mai fierbinte. Și apoi am aterizat pe o podea de piatră reală într-o celulă de închisoare în iad. Pereți din piatră brută, gratii. O închisoare murdară, împuţită. Dar ca o temniță. Multe versete vorbesc despre celulele închisorii din iad. Acum, Vlad, eram complet treaz și conștient. Eram ca și cum aș fi aici acum, și mă întrebam cum am ajuns aici? De ce? Și nu a fost explicat până la întoarcere, dar, primul lucru pe care l-am observat a fost căldura intensă. Era ca un furnal. Și m-am întrebat, cum aș putea fi în viață în această căldură insuportabilă?

Am vrut să mă ridic și să fug din această celulă de închisoare. Dar am observat că nu aveam forță fizică de niciun fel. M-am gândit, ce este în neregulă cu corpul meu? Deci, dacă te-ai simțit vreodată slăbit din cauza gripei, ei bine, este de o mie de ori mai rău decât asta. Orice mișcare necesită un efort enorm. Dar, Fapte 17:28: „În El trăim, ne mișcăm și avem ființa noastră.” Chiar și mișcarea vine de la D-zeu. Nu este automată. (Uau.)

Ei bine, m-am uitat în sus. I-am văzut pe acești doi demoni în celulă. Înfățișare de reptilă. Umflături și solzi pe tot corpul lor. Falcă uriașă, ochi adânciți, ghearele aveau cam un metru lungime. Și aceștia doi, în special, aveau cam 12 sau 13 picioare [3,6 sau 4 metri] înalţime. Asta nu este o exagerare. Și se plimbau în celulă ca un animal vicios în cușcă. Aveau cel mai feroce comportament despre ei, și blasfemiau și îl blestemau pe Dumnezeu. Știm că blasfemia vine din tărâmul demonic. Dar apoi au îndreptat această ură pe care o aveau pentru Dumnezeu spre mine. Mă întreb de ce, ce le-am făcut eu lor? Dar un demon m-a ridicat și m-a aruncat în perete, în această celulă. O forță extraordinară, demonii au. M-am prăbușit, am simțit ca și cum fiecare os din corpul meu s-a rupt.

Și trebuie să explic un lucru, totuși. Domnul a explicat că a blocat cea mai mare parte a durerii. Nu mi-a permis să o simt pe toată. Doar o cantitate mică, ca să mă pot raporta la oameni. Nu este metaforic. Nu este o stare a minții. Este o durere reală, literală, pe care o vei simți în iad. Oricum, acest alt demon din celulă m-a ridicat, și-a înfipt ghearele în pieptul meu, mi-a sfâșiat carnea. Din nou, m-am gândit, cum am putut să fiu în viață prin asta? Ar trebui să fiu mort. Dar am observat că aveam un trup. Matei 10:28 spune: „Teme-te de El care poate să distrugă și sufletul și trupul în iad.” Deci ai un trup. Dar acesta rezistă acestor chinuri. Nu era sânge sau apă ieșind din răni. Era totul uscat. (Uau.) Nu este nicio picătură de apă în iad. Și acești demoni nu au niciun fel de milă față de tine. Ei au o ură extremă pentru voi. Așa că nu beneficiați de milă.

Cam în acest timp, Vlad, s-a întunecat. Acum, am crezut că a fost Prezența lui Dumnezeu acolo să lumineze ca să pot vedea. Dar apoi El și-a retras atributul Său de Lumină. Și s-a întors la starea sa normală. Întuneric negru ca smoala. Este atât de malefic și rău. Pare să pătrundă prin fiecare celulă din corpul tău. Apoi am fost scos din această celulă. Am fost pus lângă o groapă de foc mare, arzând. Această groapă avea cam o milă [1,6 kilometri] în diametru. Am înțeles asta, ca o gaură uriașă în pământ cu flăcări dezlănțuite până sus în această cavernă deschisă. Am simțit căldura. Am văzut focul. Acesta este locul unde am putut vedea prima dată oameni. Am putut vedea prin flăcări și am văzut contururile. Arătau ca niște schelete de oameni, și ei țipau din vârful plămânilor, arzând. Și nu puteai distinge un bărbat de o femeie, pentru că țipetele erau atât de puternice. Dar Isaia 57:21 spune: „Nu este pace, zice Dumnezeul meu, pentru cei răi.”

Nu există pace de niciun fel în iad. Cei mai mulți dintre noi nu au văzut niciodată o persoană în flăcări. Adică, este oribil să vezi asta. Și țipetele și așa mai departe și demonii împingeau oamenii înapoi înăuntru, iar ei nu aveau puterea nici măcar să se lupte cu ei. Nu există niciun nivel confortabil, tolerabil în iad. Nivelul de căldură este mult mai rău decât poate concepe mintea ta. Niciodată nu ajungi să dormi. Iar ei nu au odihnă, nici ziua, nici noaptea. Acum, asta înseamnă în primul rând că nu este odihnă de la chinuri, dar nu este odihnă de orice fel.

Stăteam sub acest tunel care urca în sus și acolo erau demoni de-a lungul pereților laterali, pereților cavernei, unii erau doar de două și trei picioare [60 și 90 de centimetri] înălțime, unii de 12 și 13 picioare [3,6 și 4 metri] înălțime, răsuciţi, deformaţi și grotești. Erau șerpi, iar eu stăteam pe o grămadă de viermi. Nu am știut niciodată asta, dar când un animal mort este mâncat de viermi după ce ei consumă carnea, viermii mor. Ei bine, de aceea Iisus a spus că unde sunt viermi, ei nu mor - El folosește cuvântul vierme - pentru că, carnea nu este niciodată consumată complet în iad. Adică, este suficient de dezgustător? Ți-e foame. Nu ajungi niciodată să mănânci. Ai sentimentul de foame, de sete. Deci setea este de neimaginat pe care o înduri. Și, trebuie să înduri asta, să vezi oamenii arzând și demonii care te atacă și așa mai departe. Adică, este dincolo de orice fel de descriere pe care o pot da.

Vlad Savchuk: Erai conștient că te vei întoarce și erai într-un fel în viziune, sau Domnul te-a lăsat să simți disperarea acestei experiențe?

Bill Wiese: Domnul a blocat din mintea mea că am fost creștin. Am fost creștin timp de 28 de ani la acel moment. Dar Dumnezeu a ascuns din mintea mea că am fost un creștin, pentru că dacă eram acolo ca un creștin, ceea ce am fost, dar nu am știut, aș fi știut, slavă Domnului, că El mă scoate de aici. Aș fi știut asta. Dar El a vrut ca eu să experimentez ceea ce simt ei - lipsa de speranță. Isaia 38:18 spune: „Cei care se coboară în groapă nu pot spera în adevărul Tău”. Și știm că Iisus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața.” Ei nu au nicio speranță pentru El, pentru că este prea târziu. Și asta este de fapt cea mai rea parte a iadului, pentru că mintea ta poate cuprinde eternitatea acolo. Aici ne gândim la timp ca ls un început și un sfârșit. Dar în iad, am înțeles că nu se va termina niciodată. Nu voi scăpa niciodată de acest loc.

Excerpt from “I WAS AT THE GATES OF HELL & JESUS SAVED ME!” by Lisa Sharkey - Dec. 19, 2021: Am început să cad și să cad și să cad în întuneric în timp ce începea să devină mai cald și mai fierbinte și mai fierbinte. Și apoi dintr-o dată, a fost ca și cum aș fi aterizat, ca un nisip mișcător. Dintr-o dată, am simțit că ochii mei încep să se ajusteze ca atunci când încerci să te trezești, doar că realitatea se simţea mai reală decât am simțit vreodată, vreodată în viața mea. Așa că primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit în sus. Și când m-am uitat în sus, am crezut că mă uit la un cer, dar era întuneric pur, pur, negru pur. Literalmente, literalmente îți rănea simțurile. Se simțea ca niște săgeți de foc, ca și cum mi-ar fi intrat în ochi, săgeți de foc lovindu-mi toate simțurile. Toți porii mei, fiecare fibră a ființei mele, ca și cum ar fi durut atât de tare doar privind în întuneric. Și am fost, când am aterizat, am început să mă uit și am realizat că eram într-o groapă, ca o peșteră. Și a fost ca și cum, această peşteră era doar frică. Acea frică instantanee a fost ca nicio frică pe care am simțit-o vreodată înainte. A fost ca și cum nu era nicio prezență a lui Dumnezeu acolo.

Toată viața mea eu m-am luptat cu anxietate și atacuri de panică. Cel mai rău atac de panică pe care l-am avut vreodată pe Pământ, l-aș evalua ca de un miliard de ori. Și este constant. Este constant, este constant, constant. Teama este constantă. Disperarea, disperarea, sentimentul de, of Doamne, tu știi, ştii pur şi simplu că niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată nu vei ieși. Ești blocată. Ca și cum nu vei ieşi niciodată de acolo. Când am început să mă concentrez unde eram şi am simtit că eram la aproximativ două terenuri de fotbal și încă mă simțeam ca o furnică când m-am uitat în sus și am văzut porți negre, care arătau ca și cum au fost arse. Deci erau ca un cărbune. Și erau atât de, vai, răul, vai, răul. Este atât de greu să vorbești despre asta. Nu-ți dai seama cât de chinuitor (este), vreau să spun, doar... (este) tortură. Și să nu ai Prezența lui Dumnezeu.

Chiar dacă nu-l ai pe Dumnezeu în viața ta, chiar dacă chiar nu crezi în Dumnezeu, cel puțin îl avem pe El pe Pământ. Este atât de diferit când ești acolo. Chiar dacă nici măcar nu crezi în Dumnezeu, sufletul tău va ști, sufletul tău va ști că ești în iad. Și eu am fost în iad. Și pe lângă frică, pe lângă lipsa de speranță, pe lângă sentimentul de singurătate, pe deasupra sentimentului de blocaj, mintea mea dintr-o dată a început să-mi retrăiască viața... repetând fiecare păcat pe care le-am făcut. Îl retrăiești constant. Și este atât de tare. Îți retrăiești sentimentele, sentimentele tale.

Și cel care a rămas în mintea mea cel mai mult a fost mama mea. Îi spun mami a mea. Ea este mami a mea. Și mami a mea este, este o luptătoare a rugăciunii. Și ea s-a rugat pentru mine toți acești ani să ies din acest stil de viață și să stau departe de droguri. Și când eram în iad, o puteam auzi (spunând): „Of, Lisa, aș vrea să asculți și să te întorci la Iisus.” Și atunci, dintr-o dată, am spus: „Aș fi vrut să fi ascultat.” Și dintr-o dată, corpul meu a luat foc. Sufletul meu a luat foc. Și când sufletul meu a luat foc, a fost mult mai fierbinte pentru că obișnuiam să am probleme de genul să mă tai și să mă ard pentru că mă uram. Cunosc arsurile și alte chestii. Dar nu este nimic asemănător ca sufletul tău care arde. Doare atât de rău, ca și cum ai fi doar, nu este ... nici măcar nu poți explica.

Nu există nicio cale să explici tortura. De parcă m-aș putea auzi țipând în capul meu. Gândurile erau ca și cum ai pune niște căști sau orice altceva în urechile tale și ar trebui să țipi cât de tare poți, este de un miliard de ori mai tare decât asta, aşa (sunt) gândurile tale. Eşti singură în gândurile tale. Ești singură în păcatele tale. Se repetă iar și iar pe lângă frică, pe lângă disperare, deasupra focului, mai fierbinte decât ți-ai fi imaginat vreodată. Nu i-aș dori iadul nici celui mai mare dușman al meu. Asta este ceea ce încerc, acesta este întregul motiv pentru care încerc să spun acestei lumi că există cu adevărat un iad și este atât de oribil și nu vreau ca nimeni să meargă acolo.

Dacă nu credeți în Dumnezeu, vă rog cereţi-i lui Iisus în inima voastră să vă salveze. Dacă îl cunoașteţi pe Dumnezeu, oh, căiţi-vă chiar acum. Cereți-vă iertare. Nu știţi niciodată când veţi muri. Nu știţi niciodată când Iisus va veni. Nu știţi niciodată. Și a fost atunci când a devenit din ce în ce mai fierbinte și mai fierbinte și mai fierbinte iar eu, simțeam că dinții mei scrâșneau. Ei scrâșneau și simțeam cum dinții mei se rup iar și iar și maxilarul tău este blocat și țipai în mintea ta. Nu este apă. Nu este apă. Te simți ca și cum gura ta este uscată sau sufletul tău este uscat, sufletul tău este atât de uscat. Dacă aș avea măcar o picătură de apă. Dacă aș avea doar o picătură de apă pe limba mea, aș simți un fel de ușurare.

Țipetele au continuat. Este doar un plâns constant, mizerie constantă. Te gândești la timp, plângi ca pentru cea mai mare durere pe care ai simțit-o vreodată în inima ta, ca o durere emoțională, plângi și te agiți - de un miliard de ori mai rău. Când spun de un miliard de ori mai rău, chiar vreau să spun că este de un miliard de ori mai rău decât orice lucru negativ. Fiecare lucru negativ pe care l-ai simțit vreodată în întreaga ta viață, îl vei simți în iad și îl vei simți de un miliard de ori și îl veți simți pentru totdeauna și veșnic și veșnic și veșnic și veșnic.

În timp ce țipam și în timp ce îmi scrâșneam dinții, îmi doream, frica, disperarea, totul, dintr-o dată, am spus: „Iisuse, Iisuse, Iisuse, ajută-mă, Iisuse. Iisuse, salvează-mă.” Când am strigat la Iisus, imediat am fost smulsă din acele flăcări și dintr-o dată, am fost într-o ambulanță. Trebuie să vă spun, motivul pentru care vorbesc despre mărturia mea este pentru că sunt o mărturie vie, care umblă, care respiră, a Harului uimitor al lui Dumnezeu.

Și dacă ești discipolul Dumnezeului meu, atunci trebuie să faci ceea ce ți-am spus eu sau ceea ce toate scripturile religioase ți-au spus. Puteți să le citiți și să le verificați. Și dacă vii, mărturisești că ești discipolul meu doar pentru a-ţi folosi poziția ta și cunoașterea ta mică pe care ai furat-o de la mine, pentru a ieși și a păcăli oamenii și să-ţi hrăneşti ambițiile, ego-ul tău, atunci maya va face din tine instrumentul său eficient. Și apoi tu vei fi sub-slujitorul lui și vei face orice ți-a spus el, altfel va fi rău. Acesta este motivul; ca Ruma sau Trần Tâm, sau oricare ar fi toate numele lui, o face.

Photo Caption: Unele Fiinţe Nobile poartă coroana

Descarcă fotografia